Cine este Dumnezeu?

Isaia 6:1-4

Contex:Versetul 1 ne spune ca in anul mortii lui Ozia, Isaia la vazut pe Domul sezand pe un scaun de domnie.Moartea imparatului Ozia marcheaza o schimbare foarte importanta in viata lui Isaia si anume, chemarea lui in slujba de profet a lui Dumnezeu. Cine era Ozia? Ozia ajunge imparat a lui Israel la varsta de 16 ani, si a domnit in locul tatalui sau Amatia, Ozia a domnit 52 de ani si a fost un imparat care a facut ce este placut inaitea lui Dumnezeu (2 Cronici 26:1,3,4). In timpul domniei lui Ozia Israel a cunoscut prosperitate economica cum nu ma cunoscuse de la Solomon incoace. Odata cu moartea lui Ozia se ridica o imparatie, o mare amenintare pt poporul evreu si anume, Imperiul asirian condos de Tiglat – Pileser III, unul din imparatii care au contribuit la extinderea imperiului asirian. Moartea lui Ozia a adus cu ea o nesiguranta in randul poporului evreu, in acest context istoric Isaia are parte de revelatia maretiei lui Dumnezeu in Templul din Ierusalim.

Vazand contextul in care Dumnezeu I se descopera lui Isaia versetul 1, Dumnezeu I sa descoperit intr-un moment de confuzie si temere generala legata de viitorul natiunii lui Iuda. Isaia a inteles ca Dumnezeu ramane in control chiar si in in cele mai dificile momente sau ale vietii personale. Aduceti-va aminte cand a-ti strigat ultima oara dupa ajutor inaitea Lui Dumnezeu, cand v-ati pus nadejdea in totalitate in Dumnezeu. Vedem ca Isaia in acele momente de rascruce pentru Iuda, Isaia se duce in Templul lui Dumnezeu si acolo Dumnezeu I se descopera. Cand ai probleme in viata ta vino in Casa Domnului si striga catre El, si El Iti va veni in ajutor; vino inaitea Lui si cand esti acasa si ai timpul tau de partasie pentru ca Dumnezeu este de gasit si in camaruta ta de acasa. Ca si copii a Lui Dumnezeu nu trebuie sa ramanem nepasatori fata de framantarile sociale, politice; ci trebuie sa venim inaitea lui Dumnezeu si  sa le aducem inainte, sa mijlocim pentru liniste si pace in tara in care traim.

Sa ne uitam la versetul 2 si sa vedem cine sunt serafimii. Multe dintre popoarele contemporane cu poporul evreu aveau multi zei, peste care era un zeu mai mare care stapanea peste acestia. Evreii insa au avut parte de revelatia faptului ca exista un singur Dumnezeu care stapaneste peste toata creatia, un Dumnezeu care nu domneste peste alti zei, ci domneste peste tot universal, peste toata creatia Sa. Isaia vorbeste in versetul 2 de fapturi ceresti: heruvimi, serafimi, ingeri, fapturi vii; aceste fapturi ceresti sunt si ele la randul lor create de catre Dumnezeu, acestea fiind supuse lui Dumnezeu. Doar in Isaia capitolul 6 ni se vorbeste despre serafimi, niste fapturi ceresti cu chip de om si cu trei perechi de aripi: o pereche folosita ca sa-si acopere picioarele, ca u  semn al reverentei in prezenta lui Dumnezeu, o alta pereche folosita ca sa-si acopere fata, ca un semn al faptului ca in prezenta lui Dumnezeu nu poti sta cu fata descoperita si cea de-a treia pereche folosita pentru zbor, ca un semn al disponibilitatii in slujire, gata sa mearga acolo unde Dumnezeu le porunceste sa mearga.

Rolul serafimilor este acela de al slujii pe Dumnezeu, cat si acela de a conduce inchinarea versetul 3. Literal termenul de “serafim” inseamna “ardere completa”. Completand acesta imagine cu cea din versetul 6 in care buzele lui Isaia sunt atinse de un carbune aprins luat de pe altar, putem spune ca serafimi sunt un symbol al trairii in sfintenie si totodata, folositi de Dumnezeu in aceasta lucrare de sfintire.

In versetul 3 Isaia ne prezinta expresia “Sfant, sfant, sfant este Domnul ostirilor! Tot pamantul este plin de maretia Lui” In limba ebraica repetia este folosita pentru a exprima un superlative sau sublinierea unui atribut. Repetia termenuilui sfant are rolul de a sublinia sfintenia si maretia lui Dumnezeu.

Serafimi prin aceasta repetie a cuvantului sfant ne cheama si pe noi sa facem acelas lucru, ne cheama sa recunoastem sfintenia Lui Dumnezeu si totodata la o traire in sfintenie. Sfintenia noastra consta in faptul de a ne dedica cu intreaga noastra fiinta doar lui Dumnezeu si de a ne pazii de pacat. Noi suntem chemati sa umblam in sfintenie si sa preamarim totodata sfintenia si maretia Tataului nostru ceresc.

Cine sunt eu inaintea Domnului?

Isaia 6:5

Sunt trei lucruri pe care Isaia le realizeaza in prezenta slavei lui Dumnezeu.

a)      Primul dintre ele este acela ca se vede un om pierdut: Vai de mine! Sunt pierdut… Un sinonim al acestui termen este cel de” ruinat” sau “distrus”. Inaite de a rosti “vai”-uirile adresate poporului pentru trairea lor in pacat si neascultare, mai intai Isaia rosteste aceste cuvinte impotriva sa, impotriva propriei stari de pacat. Fiecare dintre noi cand stam in prezenta lui Dumnezeu devenim constienti de faptul ca suntem pierduti, pentru ca ne nastem in pacat si mostenim o natura pacatoasa, iar ceea ce suntem acum nu ni se datoreaza noua ci harului nespus de mare si milei Lui Dumnezeu pe care l-a avut fata de noi si inca le mai are.

b)      In al doilea rand, Isaia recunoaste ca este “ un om cu buze necurate”. Buzele in acest caz, reprezinta viata omului. Buzele necurate sunt simbolul unei vieti necurate. Necuratia mentionata de Isaia insa nu trebuie pusa in legatura cu trairea in pacat, ci cu faptul ca Isaia a realizat in acel moment care este starea naturii sale, o natura pacatoasa, mostenita de la parintii o data cu nasterea lui in aceasta lume. Doar in prezenta lui Dumnezeu ne dam seama de fapt cum suntem pentru ca sfintenia lui Dumnezeu este ca o oglinda care ne spune pana in cele mai mici detalii viata noastra.

c)      In al treilea rand, Isaia constientizeaza faptul ca si poporul in mijlocul caruia traieste, desi e poporul ales de Dumnezeu, este un popor tot cu buze necurate, adica viata poporului lui Dumnezeu nu este o viata care sa-I apartina in intregime lui Dumnezeu. Dumnezeu accepta doar 100% nu jumati de masura sau alte masuri la care ne-am mai putea gandi.

Ce a facut Domnul pentru mine?

Isaia 6:6,7

Ce reprezinta carbunele? Carbunele aprins poate fi un substitut al judecatii lui Dumnezeu. In VT focul este vazut in doua feluri, im prmiul rand ca si un mod de aplicare al maniei si judecatii lui Dumnezeu (Geneza 3:24, Numeri 11:1-3) cand Dumnezeu i-a izgonit pe Adam si Eva din Eden a pus la intrarea in gradina niste heruvimi care sa invarteasca sabii invapaiate si sa pazeasca drumul inspre pomul vietii, exemplul din Numeri poporul evreu carteste importriva Domnului iar Domnul trimite foc din cer ca sa mistuie o parte din ei; iar in al doilea rand ca si sfintenia lui Dumnezeu (Exod 3:2-6; 19:18-25) Dumnezeu ii vorbeste lui Moise dintr-un rug aprins, iar cand Moise a fost pe Muntele Sinai, muntele era tot in fum. Prin atingerea buzelor lui Isaia, simbolic intreaga lui viata este sfintita, el fiind astfel apt pentru lucrarea pa care Dumnezeu vroia sa i-o incredinteze.

Aceasta atingere a buzelor lui Isaia poate fi privita si din alt punct de vedere si anume acela al consacrarii in lucrare. Isaia traia in curatie de inima si cauta sa implineasca chemarea in intregime Cuvantul lui Dumnezeu dar in acel moment, el ince nu era constient de chemarea in lucrare. Inca nu avuse acel moment in care sa inteleaga foarte clar ca Dumnezeu il cheama la un anumit tip de lucrare, de slujire.

Acest lucru s-a intamplat odata cu revelatia de care a avut parte in timpul inchinarii lui in Templu. Este momentul nu numai al abandonului total al lui Isaia in bratul Domnului, ci si momentul consacrarii lui pentru lucrarea care-I statea inaite. Fratilor unde am putea gasii un loc mai bun in care Dumnezeu sa ne descopere modul de slujire, lucrarea la care Dumnezeu ne cheama pe fiecare daca nu in prezenta Lui Dumnezeu, dar unde este Dmnezeu prezent: El este prezent in Biserica, acasa in camaruta de rugaciune si de studiu al Scripturii mai precis in relatia noastra de partasie cu El in fiecare zi. Haidem sa lasam ca Duhul lui Dumnezeu sa ne atinga si noua buzele si sa ne lasam condusi de El in lucrarea care ne este pregatita fiecaruia dintre noi. Dumnezeu ne-a dat noua, bisericii felurite daruri prin care putem slujii si sa ne inchinam inaitea Lui Dumnezeu.

Fii gata de slujire

Isaia 6:8-13

Exisat o diferenta intre chemarea la mantuire si chemarea la slujire. In mila si harul Sau, Dumnezeu ii cheama pe toti oamenii la mantuire, la impacare cu el prin credinta in jertfa ispasitoare a Fiului Sau, Domnul Isus Christos. In suveranitatea si intelepciunea Sa Dumnezeu ii cheama pe toti cei mantuiti la slujire, in lucrarea Sa. Dar nu toti sunt chemati la acelas fel de slujire,  Dumnezeu ne da fiecaruia anumite daruri spirituale prin care sa slujim in Biserica lui Cristos, iar Duhul Sfant este cel care ne calauzeste pe fiecare in vederea intelegerii acestei chemari la slujire, intelegere a felului in care putem slujii cu darurile care ne sunt date.

La raspunsul lui Isaia: Iata-ma trimite-ma (vs. mesajul lui Dumnezeu este: Du-te si spune poporului acestuia (vs 9). Isaia raspunde afirmativ chemarii lui Dumnezeu stiind bine ca nu va fi usor sa duca la bun sfarsit lucrarea care ia fost incredintata. Vedem ca Isaia trebuie sa vorbeasca unui popor tare de urechi si care are ochii astupati ca sa nu vada; Isaia intelege ca trebuie sa vorbeasca poporului lui Dumnezeu, exact asa cum Dumnezeu i-a transmis mesajul; un mesaj dur, care nu place urechii.

Si in zilele noastre vedem cat de tari sunt oamenii de urechi si ochii cum sunt acoperiti de tot felul de lucruri pe care Satan le face zi de zi, si felul in care se lasa prinsi foarte multi oameni. Dar sa ne intoarcem la noi, pentru ca si noi nu suntem scutiti de atacurile diavolului, as vrea sa va spun o ilustratie pe care am auzit-o  la un curs pe care l-am avut la scoala: un om povestea cum un viespe a venit pe masa unde manca, pentru ca a simtit mirosul de dulceata,de gem, viespele a inceput sa tot manace dulceata iar acest om a luat un cutit si a taiat viespele in doua, dar viespele nu si-a dat seama si a mancat in continuare din dulceata pana cand se saturase si a vrut sa zboare dar n-a mai putut pentru ca ii lipsea o parte din corp. Tot asa si pe noi ne paste un pericol, acela de a ne complace in pacat, iar cand vrem sa zburam , sa iesim din aceea stare de pacat nu mai putem pentru ca diavolul a reusit sa taie, sa ne amorteasca simturile, sa ne faca sa nu mai avem aceea constiinta a pacatului pe care Dumnezeu a pus-o in noi. Sa ne ajute Dumnezeu sa fim oricand treji ca sa nu cadem in ispita si sa putem fi gata oricand cu o inima curate sa-L slujim pe Dumnezeu.