Trăirea omului duhovnicesc

Dumnezeu l-a chemat pe fiecare crestin să umble pe “Calea cea Sfântă” (Isaia 35:8). Pentru a fi călauziti pe cale, El ne-a asigurat “indicatoare”. Fiecare din aceste indicatoare este important şi provoacă o criza în luarea deciziilor atunci când ne mişcăm în direcţia scopului Lui Dumnezeu în sfinţirea noastră progresivă.

Versetul cel mai bun din Noul Testament, care să ilustreze acest principiu, se află în Coloseni 2:6 “Astfel dar, după cum a-ţi primit pe Cristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El”. Apar trei momente în acest verset: în primul rând există un moment al deciziei, al acceptării pe Isus Cristos în viaţa ta, în al doilea rând trebuie să existe un moment al dedicării, Domnul Isus trebuie să fie Domn al vietilor noastre si în al treilea rând un moment al direcţiei, spre cer, Domnul Isus ne arată direcţia, El fiind singurul care a reuşit să trăiască o viaţa sfântă pe pământ, Domnul Isus fiind Om sută la sută şi Dumnezeu sută la sută.

Umblarea cu Dumnezeu a omului duhovnicesc necesită să fie plătite anumite preţuri, care sunt mici in comparaţie cu răsplata pe care Dumnezeu ne-o promite odată ajunşi în cer.

Ca şi oameni duhovniceşti în viaţa noastră trebuie să primeze Duhul Sfant nu eul nostru, care se luptă în fiecare zi ca să ocupe el locul şoferului în viaţa noastră, iar noi trebuie ripostăm în fiecare zi. În primul rând trebuie să condamnăm eul nostru, Pavel în Galateni 2:20 spune “Am fost răstignit împreuna cu Cristos”, atunci când Isus a murit pe crucea Golgotei nu doar că a murit El pentru mine, ci şi eu am murit împreuna cu el, căci Dumnezeu nu răstigneşte ceea ce nu condamnă, aşa că şi noi trebuie să ne condamnăm eul nostru. Viaţa centrată în eul nostru este păcat în firea pământească şi Dumnezeu a condmnat acest lucru. Când a venit Isus Cristos, El nu doar a întrupat şi a explicat Legea, ci şi a satisfăcut cerinţele Legii. El a satisfăcut Legea luând asupra Lui pedeapsa pentru păcatele noastre la Golgota şi plătind datoria păcatului nostru pe cruce. El a condamnat păcatul în firea pământească. Oricine încearca să îmbunătăţească firea pământească, aceasta fiind perpectiva umanistă a lumii relegioase de astăzi, violează însuşi adevarul lui Dumnezeu. Dar ceea ce Dumnezeu condamnă, El şi răstigneşte. După ce ne-am condamnat eul trebuie şi să-l răstignim,să-l crucificăm, Apostolul Pavel în Romani 6:6 spune “Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel să nu mai fim robi păcatului”.Dacă nu acceptăm răstignirea noastră, cum putem accepta învierea noastră în Cristos, Pavel spune în 1 Corinteni 15:3-4 ca : “Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi”. Există o diferenţă clară între răstignirea biblică şi automutilare. Nu e nevoie să mergi la mănăstire ca să te automutilezi! Nu te poţi răstigni singur.Este o moarte pe care nu ţi-o poţi pricinui singur. Si noi putem fi răstigniti prin acelasi Duh, prin care şi Domnul Isus s-a adus pe El însuşi jertfă pentru păcatele noastre ale intregii omeniri (Evrei 9:14). Răstignirea nu este o moarte instantanee, ci este o moarte lentă până la revenirea lui Isus Cristos.

Sunt momente în viaţa noastră de zi cu zi când eul din noi se revoltă, dar cu ajutorul Duhului Sfant şi datorită unei vieţi centrate în Isus avem tăria, o tărie dată de Dumnezeu căci noi prin forţa noastră de a ne opune nu putem face nimic, să ne condamnăm şi să ne răstignim eul în fiecare zi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: