Zdrobeste-te tu primul, sa nu fii zdrobit de Dumnezeu fara leac

februarie 25, 2009

Proverbe 29:1

„Un om care se impotriveste tuturor mustrarilor va fi zdrobit deodata si fara leac”

Ce vrea sa spuna acest verset din Proverbe?

1. O directie spirituala

Versetul incepe cu „un om”, nu se precizeaza ce fel de om, nu se spune daca este bogat sau este sarac, daca este barbat sau este femeie, batran sau tanar.

Dumnezeu ne vorbeste de atatea ori, ne mustra, ca un parinte care isi iubeste copilul, parintii isi pedepsesc copii pentru ca ii iubesc si doresc pentru copii lor binele, sa devina oameni maturi care la randul lor sa creasca copii maturi. Dumnezeu ne mustra pentru ca ne iubeste, sunt mai multe moduri princare Dumnezeu ne mustra si anume:

  • Dumnezeu ne mustra prin Duhul Sfant
  • Dumnezeu ne mustra prin suferinta (boala)
  • Dumnezeu ne mustra prin vremuri bune, binecuvantari, bunatatea Lui Dumnezeu ne indeamna sa ne rugam pentru alti, sa ne rugam mai mult pentru problemele noastre personale, ale bisericii si ale comunitatii din care venim (sat, comuna, oras, tara, regiune si pentru toata lumea), ne indeamna sa lucram pentru El mai mai mult, sa spunem semenilor nostri despre mantuire si cum pot sa o obtina. Asa cum furnica se pregateste vara pentru iarna, ar fi intelept si din partea noastra sa ne pregatim, inca din vremuri bune, de binecuvantari, pentru vremuri cand vine suferinta, incercarea, boala si nu doar atunci sa apelam la ajutorul lui Dumnezeu

2. O impotrivire spirituala

Sunt cateva moduri prin care se imptrivesc oamenii lui Dumnezeu, iata cateva:

Prin amanare, Proverbe 27:1 ” Nu te fali cu ziua de maine, caci nu stii ce poate aduce o zi”, cuvantul maine se afla doar in vocabularul nebunilor, si al lui faraon 🙂 (Exod 8, cele 10 urgii), faraon il cheama pe Moise , dupa ce broastele misunau in  toata tara, si ii spune sa se roage sa indeparteze Dumnezeu broastele, dar un lucru interesant e faptul ca faraon ii putea spune lui Moise sa se roage in momentul acela, dar faraon ii spune sa se roage maine, a doua zi, astfel inima lui faraon se impietrea tot mai tare, facand astfel posibil sa se vada puterea Dumnzeului atotputernic, Creatotul universului, in toata tara Egiptului.

Un al doilea mod prin care ne impotrivim lui Dumnezeu este mandria, efectul mandriei este totdeauna caderea, Ieremia 13:15 „Ascultati si luati aminte! Nu fiti mandri, caci Domnul vorbeste”, Proverbe 15:25 „Domnul surpa casa celor mandri, dar intareste hotarele vaduvei”, Iacov 4:6 „Dar, in schimb, ne da un har si mai mare. de aceea zice Scriptura: „Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar da har celor smeriti”. Mandria este un zid in comunicarea lui Dumnezeu cu noi oamenii.

Un al treilea mod de impotrivire il reprezinta placerile lumii acesteia, este foarte greu sa renuntam la bautura, tigara, la pornografie, la alte placeri de o clipa ale pacatului si sa ascultam de ceea ce Dumnezeu ne vorbeste, ne mustra, preferam de multe ori sa ne complacem in placerile de o clipa ale pacatului care la inceput te ademenesc cu un gust placut, pe moment, dar mai apoi vine o amaraciune care dispare mult mai greu, fata de cum a venit.

Finalul versetului din Proverbe 29:1 e ca Dumnezeu ne va zdrobi deodata si fara leac daca ne impotrivim mustrarilor lui Dumnezeu, pentru fiecare ste diferit, s-ar putea ca Dumnezeu sa-ti vorbeasca de mai multe ori, sau numai odata, ai sansa sa te pocaiesti azi, pentru ca maine nu este ziua ta, nu te poti fali cu ziua de maine. Daca ai probleme si te afunzi in placerile de o clipa ale pacatului nu te impotrivi chemarii lui Dumnezeu si vino la El azi nu maine, daca ai pacate ascunse vino inaintea Lui si marturiseste-le, pentru ca daca ajungi sa fii zdrobit de Dumnezeu atunci va fi o zdrobire fara leac, aici nu ma refer la aceea zdrobire  inaintea lui Dumnezeu (smerire) care duce la pocainta, ci ma refer la IAD, odata ajuns acolo numai este posibil o remediere a situatiei, esti prins acolo pentru vesnicie fara iesire. Dar azi inca mai ai o sansa sa razpunzi mustrarilor lui Dumnzeu.

Reclame

Al doilea Adam a venit sa indrepte greseala primului Adam

ianuarie 18, 2009

Dumnezeu l-a creat pe om in ziua a sasea, ” Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu, parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.” (Geneza 1:27) .

Dumnezeu i-a pus intr-o gradina, Eden,”Apoi Domul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit, si a pus acolo pe omul pe care-l intocmise” (Geneza 2:8 ) un loc in care aveau tot ce-si puteau dori, mai putin pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului, „Domnul Dumnezeu a facut sa rasara pe pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si pomul vietii in mijlocul gradinii si pomul cunostintei binelui si raului” (Geneza 2:9), Dumnezeu le-a dat porunca sa nu manace din acesti pomi, pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului.

Dar vine sarpele care era mai siret decat toate fiarele campului (Geneza 3:1) si pune doar o simpla intrebare: „Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: ” Sa nu mancati din toti pomii din gradina?” (Geneza 3:1 ultima parte).

adam_eva_cadereaEva cade in plasa intinsa de sarpe, si noi tindem sa spunem ca ea este cea vinovata de caderea omului, dar Adam unde era atuci cand ea era ispita de sarpe, versetul 6 din capitolul 3, ultima parte  ne spune ca Adam era langa Eva si se face mai vinovat, pentru ca el putea sa spuna nu, si acest lucru insemna sa se desparta de Eva. Cei doi, Adam si Eva aveau toate conditiile necesare sa nu cada in ispita dar au facut. De aceea Dumnezeu i-a alungat din gradina Eden.adam_eva_goniti

Datorita pacatului infaptuit de primul Adam noi toti ceilalti am mostenit pacatul din generatie in generatie, ne nastem pacatosi si am fi murit pacatosi daca nu venea cel de-al doilea Adam, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

La fel ca si primul Adam, si cel de-al doilea Adam a fost ispitit, in „gradina pustiului”, unde nu gaseai decat pietre.

In Matei 4 ne este prezentata scena ispitirii Domnului Isus. Domnul Isus a fost ispiti in 3 forme.

1. Sa rezolve probleme legitime cu lucruri nelegitime

2. Sa-L puna pe Dumnezeu Tatal sa faca minuni pentru ca o cere Fiul lui Preaiubit

3. Domnul Isus sa ajunga sa stapaneasca lumea, dar sa renunte la Dumnezeu

Cel de-al doilea Adam a fost ispitit dar fara sa faca pacat, si in cei aproximativ 33 de ani petrecuti aici pe pamant a trait fara ca sa faca pacat, in cele din urma a luat pacatele noastre asupra lui, si-a dat viata pentru noi, si datorita Lui nu mai suntem robi pacatului, a indreptat ceea ce a stricat primul Adam.


Fiecare are cântarul lui, dar Dumnezeu ne va cântării pe toţi la final

ianuarie 1, 2009

Am trecut ăn 2009, iar de acum putem să tragem concluziile anului 2008. Acum ne putem cântării şi să tragem linie şi să vedem ce am „adunat” în 2008.

În Daniel 5:25 scrie aşa: „Iată însă scrierea care a fost scrisă: „Numărat, numărat, cântărit şi împărţit” Împăratul Belşaţar a fost cântarit de Dumnezeu şi a fost găsit uşor.

425x290aspx

In viaţa noastră avem parte de trei tipuri de cântare, un cântar propriu, cântarul celor din jurul nostru şi un cântar a lui Dumnezeu.

Fiecare trebuie să ne cântărim şi să vedem cum suntem, ce greutate avem. Dacă cântarul nostru este reglat de Dumnezeu atunci el va arăta greutatea reala, mă refer la greutatea spirituală. Greutatea spirituală trebuie privită invers, cu cât eşti mai gras cu atât este mai bine, în schimb în viaţa umană cu cât eşti mai gras cu atât rişti să te îmbolnaveşti de boli de inimă (acestea sunt cele mai frecvente) şi de alte boli. Aşadar cântarul nostru trebuie reglat dupa standardele lui Dumnezeu.

Fiecare ajunge să fie cântarit si pe cântarul celor din jurul nostru, şi la rândul nostru, noi îi cântarim pe cei din jurul nostru, aşa ca ajungem sa facem comparaţii, şi mai departe ajungem  la complexele de inferioritate si cele de superioritate, ajungem să ne vedem mai buni (în general asa ne place să ne vedem) decât ceilalţi, sau mai răi (în cazul în care ne-am ales greşit persoana cu care să ne comparăm 🙂 ). Noi trebui să ne comparăm cu Domnul Isus, El este stadardul nostru de viaţă, de trăire pe pământ.

Într-un final fiecare vom ajunge să stăm pe Cântarul lui Dumnezeu. În 1 Corinteni capitolul 3, Pavel spune că dacă clădeşte cineva pe temelia, pe Cristos, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân si trestie, la final va avea loc un test al focului, dacă ai clădit lucruri de valoare în viaţa ta (aur, argint, pietre scumpe, dar nu în sensul agonisirii de avere), lucruri cu greutate atunci vei fi gasit cu greutate pe Cântarul lui Dumnezeu.

balanta1

Caută în anul 2009 să creşti spititual, să aduni lucruri de valoare în viaţa ta.


Trăieşte în echilibru cu Dumnzeu

decembrie 4, 2008

Eclesiastul 7:16-20

“Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?

Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?

Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n’o laşi din mînă; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.

Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare de cît zece viteji, cari sînt într’o cetate.

Fiindcă pe pămînt nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.”

M-am tot gândit ce vrea să spună aceste versete, dar cred ca până la urmă trebuie să le luăm aşa cum sunt scrise, nu te da prea sfânt pentru că nu vei putea să fii niciodata, oricât ai încerca să fii sfânt şi fără prihană nu vei reuşi, pentru că răul se ţine scai de tine şi tu vei dori să faci binele dar până la urmă vei sfârşi prin a face răul. Nu te arăta prea înţelept ca să nu te pierzi singur. Eclesiastul continuă şi spune să nu fii nici prea rău şi fără minte. Eclesiastul prezintă aici o cale de mijloc, mediocritatea, aceste afirmaţii sunt făcute de către Solomon şi sunt spuse din perspectiva omenească. Dumnezeu doreşte ca noi să fim neprihăniţi (sfinţi) şi plini de întelepciune, dar din punct de vedere omenesc acest lucru este imposibil. Acum să nu ne dăm bătuţi, ci să luptăm până la capăt lupta cea bună, să alergăm spre ţintă, spre premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Cristos Isus.

Încearcă sa fii cât mai sfânt şi inţelept, dar nu te fălii cu ceea ce nu eşti, ci mai degrabă să trăieşti o viaţa în echilibru alături de Dumnezeu.


Trăirea omului duhovnicesc

noiembrie 22, 2008

Dumnezeu l-a chemat pe fiecare crestin să umble pe “Calea cea Sfântă” (Isaia 35:8). Pentru a fi călauziti pe cale, El ne-a asigurat “indicatoare”. Fiecare din aceste indicatoare este important şi provoacă o criza în luarea deciziilor atunci când ne mişcăm în direcţia scopului Lui Dumnezeu în sfinţirea noastră progresivă.

Versetul cel mai bun din Noul Testament, care să ilustreze acest principiu, se află în Coloseni 2:6 “Astfel dar, după cum a-ţi primit pe Cristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El”. Apar trei momente în acest verset: în primul rând există un moment al deciziei, al acceptării pe Isus Cristos în viaţa ta, în al doilea rând trebuie să existe un moment al dedicării, Domnul Isus trebuie să fie Domn al vietilor noastre si în al treilea rând un moment al direcţiei, spre cer, Domnul Isus ne arată direcţia, El fiind singurul care a reuşit să trăiască o viaţa sfântă pe pământ, Domnul Isus fiind Om sută la sută şi Dumnezeu sută la sută.

Umblarea cu Dumnezeu a omului duhovnicesc necesită să fie plătite anumite preţuri, care sunt mici in comparaţie cu răsplata pe care Dumnezeu ne-o promite odată ajunşi în cer.

Ca şi oameni duhovniceşti în viaţa noastră trebuie să primeze Duhul Sfant nu eul nostru, care se luptă în fiecare zi ca să ocupe el locul şoferului în viaţa noastră, iar noi trebuie ripostăm în fiecare zi. În primul rând trebuie să condamnăm eul nostru, Pavel în Galateni 2:20 spune “Am fost răstignit împreuna cu Cristos”, atunci când Isus a murit pe crucea Golgotei nu doar că a murit El pentru mine, ci şi eu am murit împreuna cu el, căci Dumnezeu nu răstigneşte ceea ce nu condamnă, aşa că şi noi trebuie să ne condamnăm eul nostru. Viaţa centrată în eul nostru este păcat în firea pământească şi Dumnezeu a condmnat acest lucru. Când a venit Isus Cristos, El nu doar a întrupat şi a explicat Legea, ci şi a satisfăcut cerinţele Legii. El a satisfăcut Legea luând asupra Lui pedeapsa pentru păcatele noastre la Golgota şi plătind datoria păcatului nostru pe cruce. El a condamnat păcatul în firea pământească. Oricine încearca să îmbunătăţească firea pământească, aceasta fiind perpectiva umanistă a lumii relegioase de astăzi, violează însuşi adevarul lui Dumnezeu. Dar ceea ce Dumnezeu condamnă, El şi răstigneşte. După ce ne-am condamnat eul trebuie şi să-l răstignim,să-l crucificăm, Apostolul Pavel în Romani 6:6 spune “Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel să nu mai fim robi păcatului”.Dacă nu acceptăm răstignirea noastră, cum putem accepta învierea noastră în Cristos, Pavel spune în 1 Corinteni 15:3-4 ca : “Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi”. Există o diferenţă clară între răstignirea biblică şi automutilare. Nu e nevoie să mergi la mănăstire ca să te automutilezi! Nu te poţi răstigni singur.Este o moarte pe care nu ţi-o poţi pricinui singur. Si noi putem fi răstigniti prin acelasi Duh, prin care şi Domnul Isus s-a adus pe El însuşi jertfă pentru păcatele noastre ale intregii omeniri (Evrei 9:14). Răstignirea nu este o moarte instantanee, ci este o moarte lentă până la revenirea lui Isus Cristos.

Sunt momente în viaţa noastră de zi cu zi când eul din noi se revoltă, dar cu ajutorul Duhului Sfant şi datorită unei vieţi centrate în Isus avem tăria, o tărie dată de Dumnezeu căci noi prin forţa noastră de a ne opune nu putem face nimic, să ne condamnăm şi să ne răstignim eul în fiecare zi.


Cine este Dumnezeu?

noiembrie 1, 2008

Isaia 6:1-4

Contex:Versetul 1 ne spune ca in anul mortii lui Ozia, Isaia la vazut pe Domul sezand pe un scaun de domnie.Moartea imparatului Ozia marcheaza o schimbare foarte importanta in viata lui Isaia si anume, chemarea lui in slujba de profet a lui Dumnezeu. Cine era Ozia? Ozia ajunge imparat a lui Israel la varsta de 16 ani, si a domnit in locul tatalui sau Amatia, Ozia a domnit 52 de ani si a fost un imparat care a facut ce este placut inaitea lui Dumnezeu (2 Cronici 26:1,3,4). In timpul domniei lui Ozia Israel a cunoscut prosperitate economica cum nu ma cunoscuse de la Solomon incoace. Odata cu moartea lui Ozia se ridica o imparatie, o mare amenintare pt poporul evreu si anume, Imperiul asirian condos de Tiglat – Pileser III, unul din imparatii care au contribuit la extinderea imperiului asirian. Moartea lui Ozia a adus cu ea o nesiguranta in randul poporului evreu, in acest context istoric Isaia are parte de revelatia maretiei lui Dumnezeu in Templul din Ierusalim.

Vazand contextul in care Dumnezeu I se descopera lui Isaia versetul 1, Dumnezeu I sa descoperit intr-un moment de confuzie si temere generala legata de viitorul natiunii lui Iuda. Isaia a inteles ca Dumnezeu ramane in control chiar si in in cele mai dificile momente sau ale vietii personale. Aduceti-va aminte cand a-ti strigat ultima oara dupa ajutor inaitea Lui Dumnezeu, cand v-ati pus nadejdea in totalitate in Dumnezeu. Vedem ca Isaia in acele momente de rascruce pentru Iuda, Isaia se duce in Templul lui Dumnezeu si acolo Dumnezeu I se descopera. Cand ai probleme in viata ta vino in Casa Domnului si striga catre El, si El Iti va veni in ajutor; vino inaitea Lui si cand esti acasa si ai timpul tau de partasie pentru ca Dumnezeu este de gasit si in camaruta ta de acasa. Ca si copii a Lui Dumnezeu nu trebuie sa ramanem nepasatori fata de framantarile sociale, politice; ci trebuie sa venim inaitea lui Dumnezeu si  sa le aducem inainte, sa mijlocim pentru liniste si pace in tara in care traim.

Sa ne uitam la versetul 2 si sa vedem cine sunt serafimii. Multe dintre popoarele contemporane cu poporul evreu aveau multi zei, peste care era un zeu mai mare care stapanea peste acestia. Evreii insa au avut parte de revelatia faptului ca exista un singur Dumnezeu care stapaneste peste toata creatia, un Dumnezeu care nu domneste peste alti zei, ci domneste peste tot universal, peste toata creatia Sa. Isaia vorbeste in versetul 2 de fapturi ceresti: heruvimi, serafimi, ingeri, fapturi vii; aceste fapturi ceresti sunt si ele la randul lor create de catre Dumnezeu, acestea fiind supuse lui Dumnezeu. Doar in Isaia capitolul 6 ni se vorbeste despre serafimi, niste fapturi ceresti cu chip de om si cu trei perechi de aripi: o pereche folosita ca sa-si acopere picioarele, ca u  semn al reverentei in prezenta lui Dumnezeu, o alta pereche folosita ca sa-si acopere fata, ca un semn al faptului ca in prezenta lui Dumnezeu nu poti sta cu fata descoperita si cea de-a treia pereche folosita pentru zbor, ca un semn al disponibilitatii in slujire, gata sa mearga acolo unde Dumnezeu le porunceste sa mearga.

Rolul serafimilor este acela de al slujii pe Dumnezeu, cat si acela de a conduce inchinarea versetul 3. Literal termenul de “serafim” inseamna “ardere completa”. Completand acesta imagine cu cea din versetul 6 in care buzele lui Isaia sunt atinse de un carbune aprins luat de pe altar, putem spune ca serafimi sunt un symbol al trairii in sfintenie si totodata, folositi de Dumnezeu in aceasta lucrare de sfintire.

In versetul 3 Isaia ne prezinta expresia “Sfant, sfant, sfant este Domnul ostirilor! Tot pamantul este plin de maretia Lui” In limba ebraica repetia este folosita pentru a exprima un superlative sau sublinierea unui atribut. Repetia termenuilui sfant are rolul de a sublinia sfintenia si maretia lui Dumnezeu.

Serafimi prin aceasta repetie a cuvantului sfant ne cheama si pe noi sa facem acelas lucru, ne cheama sa recunoastem sfintenia Lui Dumnezeu si totodata la o traire in sfintenie. Sfintenia noastra consta in faptul de a ne dedica cu intreaga noastra fiinta doar lui Dumnezeu si de a ne pazii de pacat. Noi suntem chemati sa umblam in sfintenie si sa preamarim totodata sfintenia si maretia Tataului nostru ceresc.


Autoritatea dupa care iti conduci viata

septembrie 29, 2008

Voi incepe articolul prin a pune urmatoarea intrebare:

Care este autoritatea care-ti conduce viata?

Fiecare dintre noi avem o autoritate care ne conduce viata, depinde foarte mult care este acea autoritate si daca ascultam si cat ascultam de ea.

Sunt patru autoritati, vor fi prezentate mai jos, primele trei sunt bune dar nu sunt suficiente si mai au lipsuri, ultima, cea de a patra este cea mai importanta.

1. Ratiunea

Unii oameni asculta de ratiune, de mintea lor, gandirea lor; acest lucru nu este rau in sine, dar nu este suficient. Solomon in Proverbe 3:5 spune: „Increde-te in Donmnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta!”

Doua motive ca sa nu te bizui pe ratiune:

  • ratiunea umana este finita (limitata)
  • este si pacatoasa

Mintea (ratiunea) iti joaca feste de multe, un exemplu in acest sens, s-a intamplat poate sa gendesti ca: „oare exista Dumnzeu”, si lista poate continua, mantuire, rai, viata dupa moarte, mintea umana este coplesita de acestea.

2. Sentimentele

Unii oameni isi ghideaza viata dupa sentimente, si aici intra si emotiile, toanele, cheful. Acestea sunt foarte schimbatoare, intr-o zi s-ar putea sa ai chef sa faci ceva, intr-alta sa nu ai niciun chef, poate ca nu ai chef sa mergi la biserica.  O casatorie nu se poate baza pe sentimente deoarece sentimentele dinaintea casatorie sunt intr-un fel, dupa casatorie sunt altele iar peste 30 de ani sunt total schimbate. O casatorie se bazeaza pe prietenie, caracter.

De multe ori se intampla sa ai zi prosta si acest lucru face ca de multe ori sa vii de la servici, scoala, acasa si transmiti si celor din jur starea ta. Domnul Isus ne-a spus ca in lume vom avea necazuri, aceste necazuri vor face ca noi sa fim afectati, de cele mai multe ori ne afecteaza sentimetele, emotiile, trairile; in anumite momente din viata esti sus iar mai apoi vine si caderea de aceea nu este bine sa-ti ghidezi viata dupa sentimente.

3. Constiinta

Unii se bazeaza pe instinctul lor moral cand este vorba sa faca diferenta daca un lucru este bun sau rau, acest lucru nu este rau, dar constiinta reflecta doar lucruri pe care le-ai invatat, daca ai invatat rau constiinta va fi rea si invers. Oamenii sunt diferiti pentru ca fiecare a invatat diferit dar binentele ca exista in multe cazuri un numitor comun cand este vorba sa distingem daca anumite lucruri sunt bune sau nu, sau ce este moral sau imoral, dar si aici doar pana intr-un loc.

4. Autoritatea finala – Sfanta Scriptura – Biblia

Isua 1:8 ” Cartea aceasta a legii sa nu se departeze de gura ta. Cugeta asupra ei zi si noapte, cautand sa faci tot ce este scris in ea, caci atunci vei izbandi in toate lucrarile tale si atunci vei lucra cu intelepciune”

Vedem ca Dumnezeu nu este interesat doar de partea spirituala, El este interesat si de trup. In momentul in care il iei pe Dumnezeu ca autoritate finala in viata ta atunci vei avea succes, biruinta, izbanda; nu te multumi cu mediocritatea, si aici ma refer si la partea spirituala dar si la cea materiala, Dumnezeu nu iubeste mediocritatea.

Doar Dumnezeu te cunoste si doar El stie cum trebui sa functioneze, ce fel de combustibil ai nevoie ca sa functionezi cel mai bine.

In comunism Biblia a fost persecutata, in capitalism Biblia este neglijata; foloseste Cuvantul lui Dumnezeu impreuna cu rugaciunea si vei descoperii ca nu este alt combustibil mai bun pentru tine, cunoste-L pe Dumnezeu si El iti va umple viata de binecuvantari, ba mai mult vei avea viata vesnica.