Închinarea omului duhovnicesc

noiembrie 27, 2008

Închinarea omului duhovnicesc constă din mai multe lucruri, şi anume: rugăciunea, lauda (muzica), părtaşia cu fraţii, ascultarea cuvântului,închinarea cu banii noştri şi altele.

Pavel în Epistola sa către Efeseni5:19-20 spune: “Vorbiti între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toata inima lauda lui Dumnezeu. Multumiţi întotdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile. In Numele Domnului nostru Isus Cristos.” Aici sunt descrise patru aspece ale inchinarii:

1. Vorbire plină de Duhul Sfant. “ Vorbiţi intre voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti”. Aceasta este expresia adevărului dat de Dumnezeu. Ori de câte ori citim în Biblie despre femei şi barbati plini de Duhul Sfânt, îi găsim întotdeauna că “vorbesc adevăruri în dragoste”(Efeseni 4:15).

2.Cântare plină de Duhul Sfant. “ Cântaţi şi aduceţi din toata inima laudă Domnului”. Aceasta este expresia bucuriei primite de la Dumnezeu. Este o bucurie neafectată de circumstantele exterioare. Pavel şi Sila au cunoscut această bucurie când: “ se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu” (Fapte 16:25), în temniţă. Dacă ştii să dai slavă lui Dumnezeu când eşti în inchisoaresau alte momente dificile din viaţa ta, ai învăţat cu adevărat să te “ inchini Tatălui în Duh şi în adevăr”(Ioan 4:24).

3.Împărtăşire plină de Duhul Sfânt. “ Multumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile”(Efeseni 5:20). Aceasta este exprimarea multumirilor puse de Dumnezeu în noi. În conformitate cu 1 Tesaloniceni 5:18 trebuie să mulţumim pentru toate lucrurile, iar scriitorul Epistolei către Evrei adaugă: “ Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui”(Evrei 13:15). O inimă multumitoare va sfârşii totdeauna într-o viaţă împărtăşita, lucru de care avem nevoie tot mai mult în Trupul lui Cristos. În multumire împărtăsim mărturiile noastre, talentele noastre, zeciuielile noastre şi timpul nostru.

4.Slujire plină de Duhul Sfânt. “Supuneti-vă unii altora în frica lui Cristos” (Efeseni 5:21). Aceasta este expresia dragostei date de Dumnezeu. Pavel ne reaminteşte într-un alt loc că trebuie să ne slujim unii atora în dragoste (Galateni 5:13). Dacă ştim ceva despre viaţa Trupului, vom fi simţitori la nevoile celorlalţi în cadrul partaşiei şi vom răspunde în consecinţă.

Un aspect important în partaşia în Trupul lui Cristos este lauda prin cântare sau mai precis muzica. Dumnezeu este tăria credinciosului. Dumnezeu este mântuirea lui. Dumnezeu este totodată lauda lui. Da Dumnezeu trebuie să fie lauda celui credincios. Trebuie să ne punem nişte întrebari. Este dumnezeu oare lauda noastră ? Este Domnul în centrul muzicii din mintea ta ? Este el muzica ta atunci când mintea iţi cutreiera liberă sau muzica lumii este cea care deţine un loc mai important în viaţa ta decât Domnul sau lauda Sa ?

Pavel în Epistola către Tesaloniceni 5:21-22 spune: “ ci cercetati toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. Feriţi-vă de orice se pare rau”. Cuvântul lui Dumnezeu îi porunceşte copilului Său să cerceteze totul cu atenţie şi să se ferească de la a săvârşi orice rău. Oare este potrivit sau chiar necesar să facem referire la acest verset în discuţia noastra despre muzica ? Nu este cuvântul rău prea aspru ? Nicidecum. Adeseori, oameni de ştiinţă care studiază şi înţeleg influenţa puternică a muzicii folosesc termeni chiar mai duri şi mai îndrăzneţi.

Este păcat să asculţi muzică despre care ştii că nu este potrivită ? Numeroasele mărturii ale tinerilor şi ale adulţilor ne dă convingerea că, dincolo de orice umbră de îndoială, de multe ori renuntăm la ceea ce are Dumnezeu mai bun pentru noi de dragul muzicii lumeşti. Când viaţa este umplută de sunetul senzul al lumii, mai rămâne prea puţin loc pentru muzica în care reflectî caracterul lui Dumnezeu. Ar fi o exagerare să spunem că e păcat orice reprezintă muzică lumească. Mai intai, ar trebui definite si identificate câteva dintre caracteristicile muzicii lumeşti. Pentru moment este suficient să spunem că alimnentarea vietii cu muzica lumii poate devenii, în cel mai fericit caz, o povara pentru creştinul care doreşte să cunoască şi să trăisca ceea ce are Dumnezeu mai bun pentru el.

Evrei 12:1 ne oferă un sfat bun în aceasta problemă a muzicii nepotrivite: “Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăsoară aşa de lesne şi alergăm cu stăruiţă în alergarea care ne stă înaite”

Genul nepotrivit de muzica te poate trage în jos. Muzica potrivită te poate zidi şi iţi poate stimula mintea şi inima să mediteze la bunătatea lui Dumnezeu. Muzica nepotrivită poate apăsa cu greutate asupra emoţiilor tale, fără ca tu să fii conştient de aceasta. Ea iţi poate determina gândurile să reflecte filozofia lumii. Muzica bună, numai prin caracterul sunetului ei, are capacitatea de a te învăţa despre Dumnezeu şi de a-ţi stimula mintea să mediteze asupra fiinţei Sale. “ Ferice de poporul care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!” ( Psalmul 89:15).

Reclame

Sfinţenia – Un proces necesar

noiembrie 24, 2008

În trăirea nostră cu Dumnezeu trebuie să ne sfinţim în continuu.Dumnezeul nostru este un Dumnezeu Sfânt, Isaia 6:3 “Sfânt, sfânt,sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”. Dumnezeu este sfânt în felui Lui de a vorbi, Psalmul 60:6 “Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui”. Sfintele Scripturi ne descoperă de asemenea că Dumnezeu este sfânt in lucrările Lui: “Domnul este drept în toate căile Lui, şi milostiv în toate faptele Lui” Psalmul 145:17.

Ce este sfinţenia?

În Vechiul Testament, termenul de sfânt, cu toate conotaţiile lui, este invariabil derivat din cuvântul ebraic. Acesta sugerează sanctitatea sau punerea de-o parte a unui lucru descris ca fiind sacru doar pentru scopurile lui Dumnezeu. Vasele din sanctuar erau sfinte, puse de-o parte, folosite doar în slujba Domnului.

În Noul Testament se foloseşte un alt cuvânt pentru sfinţenie şi sfinţire. Deşi etimologia nu e aceeaşi cu ceea folosită în Vechiul Testament, întelesul cuvântului este acelaşi. Cuvântul nou-testamental te copleşeşte şi-ţi inspiră teamă sfântă ştiind că lucrul sau persoana descrisă astfel îi aparţine lui Dumnezeu şi numai Lui.

Dumnezeu ne porunceşte să fim sfinţi, 1 Petru 1:16 “ Căci este scris: “Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt “ .

Cuvântul anglo-saxon, holiness are ca rădăcina cuvântul anglo-saxon hailg care înseamnă sănătos şi întreg.

Esenţa sfinţeniei deci este suma acestor trei definiţii; o putem reda în felul următor: sfinţenia înseamnă menţinerea vieţii spirituale sănătoase înaitea lui Dumnezeu şi punerea ei de-o parte doar în slujba lui.

Sfinţenia este asigurată de Dumnezeu: “Şi voi prin El, sunteţi în Cristos Isus.El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi întelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare”,1 Corinteni 1:30. Aceasta înseamna că Dumnezeu ne face parte de sfinţenia Lui în vieţile noastre prin viaţa Domnului Isus care vine şi locuişte în noi. Sfinţenia pe care a propovăduit-o, a practicat-o şi a plătit-o Mântuitorul devine partea celor ce cred cu adevărat. În acest fapt stă gloria Evangheliei lui Cristos. Am văzut deci că sfinţenia nu este nicidecum produsul efortului omenesc. Ea este mai degrabă o lucrare a lui Dumnezeu săvârşită în noi prin locuirea înlăuntrul nostru a vieţii lui Cristos, prin puterea Duhul Sfant.

Sfinţenia este păstrată de Dumnezeu. Adresându-se tesalonicenilor, Pavel se roagă: Dumnezeul păcii să sfinţească El însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, făra prihană până la venirea Domnului nostru Isus Cristos. Cel ce v-a chemat este credincios, şi va face lucrul acesta” ! Tesaloniceni 5:23-24. termenul de sfinţenie, dupa cum am văzut deja, înseamnă întreg si sănătos, iar aceasta implică păstrarea unui duh, suflet şi trup sănătos aşa cum reiese din cuvintele lui Pavel. Dumnezeu care este credincios, s-a angajat să ne pastreze sfinţi.

Sfinţenia este desăvârşită de Dumnezeu. Ioan spune că:” atunci când se va arăta El, vom fi ca El pentru ca îl vom vedea aşa cum este “ 1 Ioan 3:2. Etapa finală a desăvârşirii sfinţeniei va fi experimentată la venirea a doua oară a Domnului şi Mântuitorului nostru, Isus Cristos. Vom fi desăvârşiti prin chiar faptul că în ziua aceea duhurile, sufletele şi trupurile noastre se vor identifica complet cu viaţa lui Cristos, ceea care ne-a fost dată când am crezut în El. Aşadar, atunci când vom intra în ceruri actul consumării se va desăvârşi.

Dobândirea sfinţeniei. În epistola sa Petru spune: “Ci dupa cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră” 1 Petru 1:15. Este clar din afirmaţia aceasta că sfinţenia presupune să facem ceva concret. Nu poate fi vorba despre o dobândire a sfinţeniei fără o dovedire a sfinţeniei. Aceasta are Pavel în vedere când spune: “ Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţenie” 1 Tesaloniceni 4:7. Din alte pasaje ale Cuvântului lui Dumnezeu, reiese că dovedirea sfinţeniei are două aspecte:

Supunerea faţă de Dumnezeu. Pavel în epistola sa către Romani scrie: Faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii ca să ajungeţi la sfinţenia voastră !” (Rom 6:19) sau mai concret:” faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii corespunzătoare unei vieţi de sfinţenie”. Un credincios care trăieste o viaţă practică de sfinţenie va şti ce înseamnă să fii pe deplin şi neîncetat supus lui Dumnezeu. O asemenea supunere implică o dată pentru totdeauna un act de predare urmat de o atitudine zilnică de supunere. Aceasta implică o viaţă disciplinată şi în creştere.

Rodirea pentru Dumnezeu. Tot în Romani, Pavel spune: “Dar acum odata ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfinţirea” (Rom 6:22). Rodirea urmează supunerii. Aceasta este o ordine divină care nu poate fi inversată. Tocmai pentru că încercăm să inversăm această lege spirituală, actul nostru de dedicare şi supunere nu are finalitate. Ascultarea noastră de Dumnezeu trebuie să preceadă aducerea noastră ca jertfă lui Dumnezeu.

Aceasta rodire implică trei domenii: rodirea în închinare, rodirea în umblare ăi rodirea în slujire.

Rodirea în umblarea creştina. “Daca aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii mei” (Ioan 15:8). Aceasta rodire în caracterul creştin îl glorifică pe Dumnezeu; prin ea este manifestată însăşi viaţa lui Cristos. Pavel spune în acest sens că “Roada Duhului, dimpotrivă este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea şi înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23). Nu există un argument mai mare pentru experienta creştina decât un caracter asemenea lui Cristos.


Trăirea omului duhovnicesc

noiembrie 22, 2008

Dumnezeu l-a chemat pe fiecare crestin să umble pe “Calea cea Sfântă” (Isaia 35:8). Pentru a fi călauziti pe cale, El ne-a asigurat “indicatoare”. Fiecare din aceste indicatoare este important şi provoacă o criza în luarea deciziilor atunci când ne mişcăm în direcţia scopului Lui Dumnezeu în sfinţirea noastră progresivă.

Versetul cel mai bun din Noul Testament, care să ilustreze acest principiu, se află în Coloseni 2:6 “Astfel dar, după cum a-ţi primit pe Cristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El”. Apar trei momente în acest verset: în primul rând există un moment al deciziei, al acceptării pe Isus Cristos în viaţa ta, în al doilea rând trebuie să existe un moment al dedicării, Domnul Isus trebuie să fie Domn al vietilor noastre si în al treilea rând un moment al direcţiei, spre cer, Domnul Isus ne arată direcţia, El fiind singurul care a reuşit să trăiască o viaţa sfântă pe pământ, Domnul Isus fiind Om sută la sută şi Dumnezeu sută la sută.

Umblarea cu Dumnezeu a omului duhovnicesc necesită să fie plătite anumite preţuri, care sunt mici in comparaţie cu răsplata pe care Dumnezeu ne-o promite odată ajunşi în cer.

Ca şi oameni duhovniceşti în viaţa noastră trebuie să primeze Duhul Sfant nu eul nostru, care se luptă în fiecare zi ca să ocupe el locul şoferului în viaţa noastră, iar noi trebuie ripostăm în fiecare zi. În primul rând trebuie să condamnăm eul nostru, Pavel în Galateni 2:20 spune “Am fost răstignit împreuna cu Cristos”, atunci când Isus a murit pe crucea Golgotei nu doar că a murit El pentru mine, ci şi eu am murit împreuna cu el, căci Dumnezeu nu răstigneşte ceea ce nu condamnă, aşa că şi noi trebuie să ne condamnăm eul nostru. Viaţa centrată în eul nostru este păcat în firea pământească şi Dumnezeu a condmnat acest lucru. Când a venit Isus Cristos, El nu doar a întrupat şi a explicat Legea, ci şi a satisfăcut cerinţele Legii. El a satisfăcut Legea luând asupra Lui pedeapsa pentru păcatele noastre la Golgota şi plătind datoria păcatului nostru pe cruce. El a condamnat păcatul în firea pământească. Oricine încearca să îmbunătăţească firea pământească, aceasta fiind perpectiva umanistă a lumii relegioase de astăzi, violează însuşi adevarul lui Dumnezeu. Dar ceea ce Dumnezeu condamnă, El şi răstigneşte. După ce ne-am condamnat eul trebuie şi să-l răstignim,să-l crucificăm, Apostolul Pavel în Romani 6:6 spune “Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel să nu mai fim robi păcatului”.Dacă nu acceptăm răstignirea noastră, cum putem accepta învierea noastră în Cristos, Pavel spune în 1 Corinteni 15:3-4 ca : “Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi”. Există o diferenţă clară între răstignirea biblică şi automutilare. Nu e nevoie să mergi la mănăstire ca să te automutilezi! Nu te poţi răstigni singur.Este o moarte pe care nu ţi-o poţi pricinui singur. Si noi putem fi răstigniti prin acelasi Duh, prin care şi Domnul Isus s-a adus pe El însuşi jertfă pentru păcatele noastre ale intregii omeniri (Evrei 9:14). Răstignirea nu este o moarte instantanee, ci este o moarte lentă până la revenirea lui Isus Cristos.

Sunt momente în viaţa noastră de zi cu zi când eul din noi se revoltă, dar cu ajutorul Duhului Sfant şi datorită unei vieţi centrate în Isus avem tăria, o tărie dată de Dumnezeu căci noi prin forţa noastră de a ne opune nu putem face nimic, să ne condamnăm şi să ne răstignim eul în fiecare zi.


Ce a facut Domnul pentru mine?

noiembrie 1, 2008

Isaia 6:6,7

Ce reprezinta carbunele? Carbunele aprins poate fi un substitut al judecatii lui Dumnezeu. In VT focul este vazut in doua feluri, im prmiul rand ca si un mod de aplicare al maniei si judecatii lui Dumnezeu (Geneza 3:24, Numeri 11:1-3) cand Dumnezeu i-a izgonit pe Adam si Eva din Eden a pus la intrarea in gradina niste heruvimi care sa invarteasca sabii invapaiate si sa pazeasca drumul inspre pomul vietii, exemplul din Numeri poporul evreu carteste importriva Domnului iar Domnul trimite foc din cer ca sa mistuie o parte din ei; iar in al doilea rand ca si sfintenia lui Dumnezeu (Exod 3:2-6; 19:18-25) Dumnezeu ii vorbeste lui Moise dintr-un rug aprins, iar cand Moise a fost pe Muntele Sinai, muntele era tot in fum. Prin atingerea buzelor lui Isaia, simbolic intreaga lui viata este sfintita, el fiind astfel apt pentru lucrarea pa care Dumnezeu vroia sa i-o incredinteze.

Aceasta atingere a buzelor lui Isaia poate fi privita si din alt punct de vedere si anume acela al consacrarii in lucrare. Isaia traia in curatie de inima si cauta sa implineasca chemarea in intregime Cuvantul lui Dumnezeu dar in acel moment, el ince nu era constient de chemarea in lucrare. Inca nu avuse acel moment in care sa inteleaga foarte clar ca Dumnezeu il cheama la un anumit tip de lucrare, de slujire.

Acest lucru s-a intamplat odata cu revelatia de care a avut parte in timpul inchinarii lui in Templu. Este momentul nu numai al abandonului total al lui Isaia in bratul Domnului, ci si momentul consacrarii lui pentru lucrarea care-I statea inaite. Fratilor unde am putea gasii un loc mai bun in care Dumnezeu sa ne descopere modul de slujire, lucrarea la care Dumnezeu ne cheama pe fiecare daca nu in prezenta Lui Dumnezeu, dar unde este Dmnezeu prezent: El este prezent in Biserica, acasa in camaruta de rugaciune si de studiu al Scripturii mai precis in relatia noastra de partasie cu El in fiecare zi. Haidem sa lasam ca Duhul lui Dumnezeu sa ne atinga si noua buzele si sa ne lasam condusi de El in lucrarea care ne este pregatita fiecaruia dintre noi. Dumnezeu ne-a dat noua, bisericii felurite daruri prin care putem slujii si sa ne inchinam inaitea Lui Dumnezeu.